MIREA Mioara-Luiza , 27 ani

fiică de fost deţinut politic, studentă la Facultatea de Automatică an IV, a plecat în 21 decembrie 1989 spre Palat spunând acasă: "Ne întâlnim mai mulţi colegi de la Politehnică. Gata, îl terminăm!", iar soţului, avea mai puţin de o lună de la căsătorie, i-a lăsat ultima scrisoare de dragoste: "Petrică, eu sunt acolo unde se află toţi românii, în faţa Sălii Dalles. Vino şi tu. Te aştept". înserarea cobora peste uralele de bucurie din centrul Capitalei: "Ceauşescu, nu uita, a venit şi vremea tal". Trecuse cu puţin peste ora 17.30. Câteva blindate vin în viteză şi masacrul a început odată cu intrarea camionului în mulţime, zdrobind zeci de oameni în faţa Sălii Dalles. Oasele şi craniile trozneau: "Eu am numărat vreo 25; am văzut patru de la USLA, câţiva elevi ofiţeri de la Băneasa şi restul civili, toţi izbiţi de camion. Unul fusese decapitat. Capul celui de la USLA se rostogolea pe jos în casca albă", a spus Nica Leon care era în faţă. Mioara Mirea a sărit să-i ajute pe răniţi, strigând: "Nu fugiţi!", şi în acelaşi timp un glonte a omorât-o.