TASALĂ Remus-Marian , 23 ani

domiciliat în Timişoara B-dul Cetăţii 38/A. În 17 decembrie 1989, când s-a dezlănţuit urgia comunistă asupra celor ce-şi cereau dreptul la o viaţă liberă, între cei care au căzut în primele rânduri a fost şi Remus-Marian Tasală, lovit în gât dar care mai trăia. Cunoscuţii l-au dus la Spitalul oftalmologie, de unde doctoriţa care a constatat acelaşi lucru, l-a îndreptat spre Spitalul Judeţean. Hupfl Herbert, care a fost lângă el când a fost rănit, l-a însoţit la Spitalul de ochi, a continuat să-l conducă şi la Spitalul Judeţean, cu o salvare, unde un doctor a spus că nu este în pericol şi că va trăi. Dar, în 22 decembrie, a fost găsit decedat la morga spitalului şi, de data aceasta avea, în plus, "la nivelul extremităţii cefalice două plăgi orificeale ce au constituit orificiul de intrare şi ieşire al unui glonţ... Moartea a fost violentă şi ea s-a datorat plăgii împuşcate cranio-cerebrale" (Din Raportul medico-legal). Dus la morgă, cadavrul a fost recunoscut de brancardierul Alexandru Ciuprina, care l-a ascuns printre morţii spitalului decedaţi anterior zilei de 17, deoarece se începuse această triere care a făcut să nu mai fie dus la Crematoriul din Bucureşti. Brancardierul Ciuprina a anunţat a doua zi familia, astfel putând să fie recuperat cadavrul. Acest brancardier, care a văzut multe fapte petrecându-se, a fost găsit mort în 20.02.1990, prin asfixiere cu o piatră în gât, într-un şanţ din apropiere de str. Izlaz, în apropierea locuinţei lui. Deasupra sprâncenei se observa orificiul glonţului ce i-a cauzat moartea. Cazul lui Remus Tasală se adaugă celorlalte cazuri ce dovedesc că în Spitalul Judeţean răniţii au fost împuşcaţi, iar cadavrele furate cu încuviinţarea directorului spitalului şi arse la Bucureşti pentru a se şterge orice urme.